English version
 
 
 
 
"Orase din zona costiera; Limita dintre uscat si mare"
 

Costume populare traditionale Dobrogene


Trasatura caracteristica a acestei regiuni este faptul ca alaturi de populatia romaneasca-cuprinzand in acest grupsi pe macedo-romani- se gasesc si patru minoritati nationale: lipoveni, bulgari, turci si tatari, care alcatuiesc grupuri etnice deosebite.
Diferite prin limba, obiceiuri, ocupatii si port, aceste grupuri etnice amintesc despre trecutul istoric al regiunii.Ele pastreaza aspectele unui specific etnic caracteristic originii lor.Elementele vechi apar in croiala diferitelor articole de port si in special la costumul de sarbatoare.
Materialele din lana, matase si bumbac, fireturile din aur si argint, compunerea costumului si compozitia
ornamentala deosebesc puternic creatiile acestor minoritatide cele din restul tarii.
Iesirea Dobrogei din cadrul vechiului Imperiu Otoman a dus la slabirea legaturilor grupului turco-tatar local cu populatia turceasca din Asia mica.O data cu aceasta , materialele orientale care intrau in componenta vechiului costum oriental au devenit din ce in ce mai rare .Matasurile vargate, tesaturile luxoase ca brocartul si atlazul, cordoanele cu filigran de argint, margelele si sidefurile sau pisla fina au inceput astfel sa fie tot mai putin intrebuintate.Integrarea in grupul majoritar al populatiei locale a contribuit la parasirea vechiului costum caracteristic.Astazi acest costum se pastreaza in lazile batranesti, fiind folosit la manifestatiile artistice.Semnificatia sa sociala aproape a disparut , el avind astazi mai ales un interes documentar.
Salvarii din stamba sunt purtati azi doar de femeile in virsta, in schimb <<feregeaua>> purate pe cap de turcoaice s-a purtat intr-o oarecare masura, fiind legata de religie.Batrini mai poarta salvari , briu si fes de culoare alba, din lana nevopsita.
Costumul femeiesc prezinta trei variante: costumul cu pasali(rochie), costumul cu ieteclic(fusta) si cel cu salvari, corespunzator celor trei grupe din sinul populatiei :tatari, crimeeni, tatari nogai si turci.
Cel mai unitar si care da o imagine a bogatiei costumului tataresc este cel cu ieteclac in care apar si produse ale industriei casnice textile.Ca piese componenete importante sunt:ilicul(saltar) in diferite variante din catifea, cusut cu fir de aur sau argint;pieptarul (aldina salmon) si fusta(ieteclic) confectionate din pinza alba cu broderi multicoloreexecutate la gherghef.
Ornamentele sunt tipic orientale: garoafa, chiparosul, sacsiia sunt dispuse in doua straturi suprapuse. Broderia nu lasa spatii goale, coloritul este viu: rosu , verde, violet.
Costumul acesta se completeaza cu legaturi pe cap copmpusa dintr-o pinza din borangic colorat-verde, violoet- si o marama fina din pinza inpodobita cu flori brodate in gherghef.Cordonul in filigran(cancoi cusac)
Incinge mijloacele femeilor.Papuci(terlic) impletiti din lana si care se incalta peste ciorapii din lana(omicli sorap) au de asemenea elemente decorative.
Lipoveni constituie grupa de populatie cea mai puternic incadrata in economia de schimb, implicand o vie circulatie a marfurilor, datorita ocupatiei lor principale:pescuitulsi , in trecut, comercializarea pestelui.Aceasta situatie nu a ramas fara urmari in ceea ce priveste aspectele artei populare.Puternicul schimb de marfuri si de baniducand la disparitie timpurie a industriei casnice textile a determinat transfor-marea portului si a tesaturilor de casa.Interiorul lipovenesc, in general este lipsit de textile autentice lipovenesti , toalele, cergile si rarele stergare ce se intalnesc, fiind tesute de romincele si de bulgaroaicele din satele vecine.Exceptie fac doar diferitele soiuri de perdelute (pilina) lucrate de lipovence cu multa maiestriedin pinza alba, cu care impodobesccoltul cu icoane, le pun la fereastra sau acopera hainele din cuier
Costumul lipovenescbarbatesc de astazi, atit cel de lucru cit si cel de sarbatoare, este costumul orasenizat de uz general.Vechiul costum lipovenesc se poate reconstitui doar pe baza unor piese izolate pastrate de oameni mai in virsta.Nici acestia nu le poarta ca pe un costum intreg, ci separate si numai la anumite ocazii. Astfel s-au pastrat putine exemplare de pedeuca, o haina lunga de stofa de culoare albastru inchiscare se poarta pe deasupra ca un caftan si care a devenit o haina de ceremonie pe care o imbraca batrani cand merg la biserica.Din vechiul costum barbatesc mai pot fi aminte camasile largi(rubarsca) cu incheietura intr-o parte a gatului, colorate in tonuri vii:rosii, albastre, verzi.
Peste mijloc camasile se incingeau ca un briulet farte ingust(pois) lucrat din lana in diferite culori si terminat la capete cu cativa ciucuri lasati sa atirne pe sold.Acesta este tot ce a mai ramas din vechiul costum barbatesc.In transformarea atat de puternica a acestui costum a jucat un rol important si natura ocupatie-pescuitul-care necesita un tip special de haina de protectie, confectionata din piele sau din pinza imperme-abilizata cu ulei din in fiert.
Costumul femeiesc in uz mostenit ceva mai multe elemente din vechiul port, mai in croiul fustelor largi cu poale lungi ai al bluzelor scurte.Costumul vechi femeiesc de sarbatoare era lucrat tot din material de fabrica, mai ales matasuri, catifele si stofe subtiri de lana.Caracteristica fundamentala a costumului lipovenesc era dat de culoare.Fustele(iupca) si bluzele de diferite tipuri(cofta, cufaica, cutaveica), dintre care unele se purtau vara iar altele iarna, erau facute din materiale di culori vii.Uneori fusta era de culoare galben-rosie,
iar bluza de alta(verde, violet), combinarea culorilor constituind o preocupare esentiala.Fustele se incing cu un briu de lana ingust de 1-2 cm, terminat cu ciucuri, si de care este prinsa o pungulita.
In ansamblu costumele din Dobrogea, costumul lipovenesc aduce nota sa proprie, caracteristica prin pete mari de culoare.El a pastrat in forma sa veche specificul portului din tinuturile rusiei centrale, de unde au venit lipoveni.
Costumul orasenesc a inlocuit in mare masura vechiul port local bulgaresc.
Legaturile cu populatia lipoveneasca se observa in unele articole de imbracamint. In general vechiul costum barbatesc este aprope disparut.Forme mai complete se regasesc in costumul femeiesc de sarbatoare.
Ca element caracteristic ale portului barbatesc sunt:flanela, asemanataore camasilor simple taiate dintr-o bucata;cojoacele lungi si simple(imurluc), mantaua lunga din stofa cafenie ornamentata cu gaetane din lana alba de-a lungul cusaturilor caracteristice populatiilor din Marea Neagra.Ea este asemanatoare cu mantaua moldoveneasca si cu ipingeaua olteneasca.
Reconstituind costumul barbatesc de sarbatoare, frecvent in secolul al XIX-lea, gasim piese originale bogat ornamentate precum si altele, imprumutate.Camasa incheiata intr-o parte,asemanatoare cu cea lipoveneasca , salvarii(poturi) largi, braul(poes) din lana neagra cu ornamente din lana rosie, terminat cu ciucuri, obielelede lana alba, ilicul(geamantan) cafeniu sau rosu si vesta cu maneci care se poarta peste ilic, caciula cu fund lasat si opincile din piele de porc completeaza costumul.
Costumul femeiesc de sarbatoare, in afara de camasa alba foarte putin ornamentata pe maneci, mai cuprinde rochia cu ciupag-rochie de matase colorate in dungi rosi si galbene sau din stofa subtire intr-o singura culoare:rosu, verde, albastru sau chiar imprimata cu floricele multicolore, si haina scurta facuta din catifea, atlaz sau stofa asemanatoare cu cazaca lipovencelor.Singura piesa bogata ornamentata este priste-lca.Ea se poarta deasupra rochiei.Tesatura rosie sau neagra este impodobita cu cusaturi din variate, dispse vertical sau la poale in zigzag, oferind tot felul de stilizai geometrice ale elementelor inconjuratoare:melci, vase cu flori, ochiul boului etc.In culori deschise si mai ales alb.
Singurul grup de populatie Dobrogeana care are un costum pastrat in toate elementele sale este cel macedonean.Avand o coeziune socila extrem de puternica si o indeletnicire diferita de cea a restului populatiei, anume pastoritul-care ii furnizeaza lana, materie prima esentiala-macedoneni au pastrat un costum ce prezinta forme noi derivate din elementele lui traditionale.
Caracteristica dominanta a costumului este culoarea intunecata a tesaturilor din lana albastru inchis sau negru.Ornamentele din gaetane si din alesaturi din razboi au aceleasi culori simple:rosu inchis, albastru inchis, galben, rosu si foarte putin verde.Fireturile din argint lumineaza intr-o oarecare masura intunecimae costumului .
Peste camasa alba cu mineci largi peste care se pune pe fata kiptaru, se poarta rochia(cinduse) din lana neagra cu pieptul foarte rascroit.Vesta scurta(libade) ornamentate cu gaitane rosi si fireturi din argint si catrinta(poale), cu alesaturi in razboi dispuse in vergi verticale colorate, sunt singurele piese ornamentaet.
Ciorapi inpletiti din lana(pirpoti), cu diferite vergi orizontale colorate, sunt caracteristice portului macedonean. Pantofii(papute) si fesul(caciula) din pasla rosie tivite cu fire de argint(hinafe), prinse sub barbie cu o banda de margele, peste care se poarta o basma neagra, completeaza costumul femeiesc de sarbatoare.
Rochia(plisiran) cu poale scurte, bluza si catrinta, confectionate din catifea rosie,verde, albastra si ornamentata cu fire de argint si gaetane caracterizeaza costumul de sarbatoare al fetelor.
Pastrând aceeasi tonalitate intunecata, costumul barbatesc are componentele :ilicul(giumedanii) inchis intr-o parte, vesta cu maneci(duluma) tivite cu gaetane negre, rosii, cafenii si argint si salvari largi asemanatori cu cei bulgaresti.
Sarica neagra din lina mitoasa tivita cu gaetane rosii de-a lungul cusaturilor este folosita ca haina pentru vremea friguroasa.
Costumul taranesc e un monument in sensul propriu al cuvintului.El nu sta in casuta sociologica sau etnografica a imbracamintei, ci in linie cu piramidele egiptene, cu catedrale franceze ci cu digurile olandei.El are acest drept pentru ca este o proba adusa la maturitate a existentei unei civilizatii inchegate.El este una din marturiile vizibile tangibile ale civilizatiei satului de pe pamantul nostru.Costumul rominesc ne scoate din domeniul artei si ne duce in acela al istoriei.
Obstea taraneasca a strabatut , odata cu costumu, istoria.Si-apastrat limba si fiinta nationala, capacita-tea de a dainu, inclinarea de a gandi si a crea.Costumul, cantecul, baladaacompaniazamiracolulpermanentelor istorice.Civilizatiile sunt cel putin seculare.Ca sa fie rotunde, mature, aduse la suprema lor expresie, mileniul este un pas minimal.
Daca costumul largeste orizontul istoric, el arunca tot atitea lumini in directia caracterului si trasaturilor mintii poporului care ia dat nastere.
Costumulpopular este pentru poporul roman un certificat de aptitudini.Marturie a unei civilizati stravechi, el este indemn pentru o noua civilizatie, indreptata de asta data spre exterior, spre transformarea naturii, spre crearea de bunuri materiale la dimensiunile unei colectivitati largi si nesfarmitate.
Mesajul lui de demnitate, pricepere si gandire abstracta ramine insa etern valabil.

 

 
 

Vizita de proiect, Quimper
Revista Costal Cities !!!
Prime poze aeriene

 

Ultimele albume
Coastwatch '2001
Excursie pe grindul Chituc
Constanta de odinioara
Carmen Sylva bunicilor
Marean Neagra iarna
Concurs educatie ecologica

Paginile web ale partenrilor
21 LYKEIO Web Site
Le Likes Web Site
Liceo F. Capece Web Site
Olanda
Carmen Sylva

 
 
 
Home | Proiectul | Geografia | Istoria | Cultura | Economia | Albume | Resurse | Echipa
                           Page Last Up-dated : 17-Apr-2002
For problems and sugestions related to this page contact liviup@lefo.ro
Copyright Carmen Sylva High School 2002.
Thank you for visiting our site !